La începutul secolului I î.Hr., sclavia a cunoscut o dezvoltare deosebit de mare în Italia. Războaiele purtate de Marius în Africa, împotriva cimbrilor şi teutonilor, precum şi cele duse de Sulla în Orient au făcut să sporească considerabil numărul sclavilor. Munca sclavilor era folosită în diferite ramuri ale economiei, înlocuind aproape pretutindeni mâna de lucru a micilor producători, care se ruinează. Exploatarea sângeroasă a sclavilor nu mai avea margini. Muncile tot mai grele la care erau supuşi, precum şi condiţiile de viaţă grele în care erau ţinuţi de către stăpânii lor i-au determinat să se răscoale. Dintre toate categoriile de sclavi, sclavii gladiatori aveau situaţia cea mai grea. Siliţi să lupte în circuri, spre a se ucide între ei sau spre a fi ucişi de fiarele sălbatice, ei ofereau publicului roman distracţii pline de cruzime, fiind sortiţi pieirii aproape în fiecare moment al spectacolului. Pentru a învăţa cum să ucidă mai repede şi cu mai multă măiestrie pe adversarii lor, sclavii gladiatori erau trimişi la şcoli înfiinţate pentru aceasta. Una din cele mai renumite şcoli de gladiatori din întreaga Italie era aceea de la Capua, în Campanie.
