În răcoarea dimineţii, grâul auriu îşi îndreaptă căpşorul spre soarele fără de care nu ar putea creşte. Vine apoi secerătoarea, maşina care adună bobul curat de grâu şi îl duce la moară.
Toată această trudă pentru ca noi să ne bucurăm la fiecare masă de pâinea proaspătă şi rumenită, cu mirosul ei inconfundabil, cu gustul ei dulce, cu simbolurile pe care ni le reaminteşte la fiecare dumicat.
Pâinea este strâns legată de creştinism, de ospitalitatea românului, de hrana zilnică, iar noi trebuie să o cinstim aşa cum se cuvine.
