Finalul povestirii suportă mai multe interpretări, fapt specific prozei fantastice. Discutați în grupe de câte 4 – 6 elevi și argumentați variantele preferate (sau propuneți altele), apoi prezentați concluziile voastre. Uciderea morarului poate fi: o eliberare (nu doar așteptată, ci și provocată de moșneag) din blestemul sutelor de ani de slujire a diavolului; o pedeapsă din partea flăcăului furios, care a primit numai iluzia îmbogățirii și care crede că astfel înlătură din lume răul; o capcană în care cade Stoicea, pregătită de diavol pentru a‐și rândui alt slujitor la moară. Gestul lui Stoicea, care „se duse pe zăgaz și, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu“ ar putea însemna că: Stoicea se sinucide, înțelegând că a comis o crimă și temându‐se că puterea blestemului îl poate subjuga și pe el; Stoicea îi ia locul lui Călifar, intrând în slujba diavolului, fiindcă moara avea nevoie de un alt vrăjitor care să atragă sufletele celor dornici de bogății lumești; flăcăul speră încă să găsească o comoară în adâncurile lacului vrăjit.(Text: Moara lui Califar de Gala Galaction)
Dau Coroana!!!!