Răspuns:
Biocenoză marină
Biotopul Mării Negre. Bentalul este format din stânci, nisipuri, mâluri, depuneri organice sau minerale. O caracteristică a Mării Negre o constituie salinitatea ei redusă, care se explică prin însemnatul aport de apă dulce ce îl primeşte de la fluviile mari care se varsă în bazinul ei. Un rol însemnat în dinamica speciilor marine îl au mişcările apelor mării. Valurile şi curenţii de suprafaţă ocazionali se răsfrâng în transportul de aluviuni. Variaţia termică este destul de mare între lunile de vară, când apele ajung la 25 – 27°C şi cele de iarnă când pot coborî sub 0°C. Variaţiile de temperatură cu inversarea lor între anotimpul cald şi rece au loc numai până la adâncimea de 75 – 100 m. Sub această adâncime există o temperatură constantă de 7°C ce creşte către fund până la 9°C. Reacţia mediului este alcalină. Oxigenarea apei variază cu anotimpul şi adâncimea. În perioada rece păturile superficiale sunt suprasaturate de oxigen. Concetraţia oxigenului scade odată cu adâncimea. De la 150 – 200 m până la fundul mării gazul solvit este hidrogenul sulfurat (H2S).
Biocenoza Mării Negre. Structura biocenozei este determinată de diversitatea, distribuţia în spaţiu, numărul şi biomasa speciilor componente, dinamica şi relaţiile dintre speciile care trăiesc şi se dezvoltă în mediul marin. În alcătuirea biocenozei bazinului pontic intră aproximativ 5.000 de specii (bacterii, protozoare, cromobionte, plante, fungi, animale), din care 3.244 de specii au fost înregistrate şi în zonele marine şi costiere ale litoralului românesc (M. T. Gomoiu – Biodiversity in the Black Sea).
Între vieţuitoarele din biocenoza ecosistemului, sunt stabilite diferite relaţii privind hrana, reproducerea, răspândirea, apărarea, sau altele. Cele mai importante sunt relaţiile trofice (de nutriţie), care alcătuiesc, după locul pe care organismele marine îl ocupă în cadrul acestora, trei sisteme funcţionale, interdependente: producătorii, consumatorii şi reducătorii (descompunătorii).
