Elementul specific eminescian,lacul este unul dintre simbolurile preferate de eminescu, acesta fiind intotdeauna plasat la mijloc de codru.Cadrul descris propune cititorului imaginea spatiului ideal pentru aparitia iubitei, spre a tese in jurul acestei loc o atmosferaromantica de mit, farmec si mister.Lacul apartine codrilor, are apa albastra si este incarcat cu flori de nuferi galbeni, inconjurat de trestii si leagana pe undele lui o barca.
O posibila interpretate a titlului poeziei s-ar putea deduce din faptul ca substantivul"lacul" revine in poezie,regasindu-se intre persoanele gramaticale ale textului:el din prima strofa (lacul),eu(indragostitul) si ea(iubita) din strofa a doua si noi,persoana inclusa in forma verbelor,acel"colectiv dual",frecvent in lirica eminesciana(cuplul indragostiti), din strofele a treia si a patra. In acest joc al persoanelor,lacul devine"personajul"central,o prezenta insufletita,martora a clipei inaltatoare de iubire.La inceput el induce prin farmec si mister visul,ocroteste apoi cu armonie si muzicalitate cuplul,si tot el insoteste eroul singuratic,de data aceasta ca simbol al visului de iubire ramas neimplinit.
In descrieri domina epitetele cromatice,asezate simetric.Culorile peisajului sunt antagonice.Urmind efectul verbelor"tresarind"si"cutremura",cu vadita intentie personificare a lacului,se observa trairile interioare ale personajului liric,pure si pasionale.
Puritatea peisajului este evidentiata prin limpezimea apei si se prezinta artistic prin epitetul cromatic"albastru".
Imaginea descrisa face transferul de la real la imaginar,de la o actiune reala la una ideala.In asteptare,intre vis si iluzie,se incheaga,ca o proiectie imaginara a indragostitului,faptura feminina,al carei portret este lipsit de consistenta,doar ivirea ei dintre trestii face aluzie la gratia miscarilor.Inefabilul intilnirii imaginare a celor doi indragostiti,precum si imateriala lor apropiere sunt sugerate de epitetul adverbial"lin".
