3. Comentează textul în cadrul căruia naratorul surprinde
gândurile personajului Georgescu care nu-şi mai găseşte ființele dragi:
D. Georgescu îndoieşte pasul... intră în parc caută peste tot...
Madam Georgescu - fatalitate! – nicăieri. Obosit, omul şade pe
o bancă, să răsufle
, şi, pentru prima oară, după o alergătură de
cinci ceasuri, înjură în gând... Pe cine? Pe coana Anica...
Dumneei a făcut toată încurcătura, dumneei face toate încur-
căturile... Dar... nu strică dumneei: el strică; nu trebuia s-o ia;
trebuia s-o lase la Bucureşti... Şezând astfel pe bancă în parc,
în
prada unor gânduri destul de nefavorabile cocoanei Anichii, d.
Georgescu nu ia seama că muzica a plecat şi că lumea încet-încet
s-a strecurat; mergând fiecare către culcuşul său. A! e grozav să
ai ființe iubite, rătăcite departe de tine, şi să nu ştii la un moment
în ce loc se află, ce fac, ce li se-ntâmplă, ce vorbesc, ce simt, ce
gândesc despre tine...