Poezia 'Intr-un lac' este un text liric, în care Tudor Arghezi își exprimă gândurile și sentimentele, prin intermediul eu-lui liric.
Lacul din poezie nu este un lac oarecare, este un lac deosebit, pe care l-a ales luna să-și admire lumina în luciul lui.
Luna este fermecată de propria perfecțiune oglindită în lac, noapte. Este un loc în care există numai ea, frumusețea ei și lacul care pare că o îmbrățișează, luminându-se de la poțtelanu-i fără pată.
Venirea frigului a făcut ca lacul să înghețe, iar oglinda lui, cândva netulburată de vreo undă, este cenușie, ca o 'ceață sură'.
Luna nu-și mai poate oglindi frumusețea, apare ridată și îmbătrânită, posomorâtă și micșorată.
Putem să ne gândim că lacul este ca viața noastră, pe alocuri ne arată frumusețe, bucurii, tinerețe, iar uneori vedem urâciune, tristețe și bătrânețe.
Poetul folosește epitete cromatice: "lac alb", "pată de argint", "ceață sură" și metafore: luna este "farfurie goală", "blid".
