Răspuns:
Principalele alimente, cele care erau baza alimentatiei vechilor greci erau uleiul de masline, vinul si cerealele. Pe langa acestea, grecii mai foloseau totusi multe alte alimente, atat de origine vegetala cat si animala. Conditiile economice, resursele si cutumele îi obligau, mai ales pe cei saraci, la o dieta robusta si simpla, precursoare a “dietei mediteraneene” promovata de nutritionistii actuali.
Aristofan povesteste ca fasolea batuta era mancarea preferata a lui Heracles, adesea prezentat în teatrul grec ca fiind un mancau de mare clasa. Leguminoasele par a figura în mod constant în dieta grecilor antici. Lintea si fasolea lata erau alimente satioase si hranitoare, mai ales în dieta celor saraci. Supa de linte, numita ” phakē” era mancarea tipica a lucratorului.
Tot legat de leguminoase, mazarichea amara (Vicia ervilia) era considerata ca fiind un aliment pentru vremurile de foamete; probabil gustul ei era destul de neplacut si putea fi mancata doar daca îti era, cu adevarat, foarte foame.
Familia Allium (ceapa, usturoi si praz) a fost în Grecia, ca în toata Mediterana de fapt, extrem de iubita si de folosita, atat în scopuri medicale cat si alimentare. Se presupune ca aceste alimente ar fi fost preluate de greci de la egipteni, a caror civilizatie, extrem de avansata, a influentat timp de sute de ani mai tanara si mai putin sofisticata, la începuturile ei, civilizatie greaca.
Se pare ca în orasele mari vegetalele proaspete erau destul de scumpe si de rare. Branza, maslinele, usturoiul si ceapa, alaturi de paine, erau alimentele tipice ale soldatilor.
Fructele, proaspete si uscate, erau mancate ca desert; cele mai populare erau smochinele, stafidele si rodiile. Smochinele uscate erau servite si ca gustare, sau ca acompaniament pentru vin, care mai era însotit si de castane, naut si jir (nuci de fag) prajite.
Fructele erau conservate prin imersare în miere, îndulcitorul cel mai important. Fructele erau asezate în vase în asa fel încat ele sa nu se atinga si sa fie separate permanent de un strat de cativa milimetri de miere.
Circa 20% din teritoriul actual al Greciei este format din insule, și niciun loc din partea continentala a tarii nu se afla la o distanta mai mare de 150 km fata de mare. Nu este de mirare ca peștele și fructele de mare au fost o parte importanta a dietei grecilor antici.
Carnea de vita era, într-adevar, scumpa si rara, iar oile si caprele erau sacrificate mai greu, caci erau pastrate pentru productia de lapte si de lana. Este adevarat si faptul ca cei saraci mancau vita sau porc doar în timpul festivalurilor religioase, asa cum veti vedea mai jos, cand animalele erau sacrificate zeilor.
Mai mult, multi greci asociau carnea rosie cu festivitati, lux si sacrificii catre zei si nu o priveau ca pe un aliment important. Pentru acestia, carnea separa „barbatii” de „barbari”. Consumul de lapte si carne rosie era propriu nomazilor, celor care culegeau si vanau, în opozitie cu persoanele civilizate, care cultivau pamantul, locuiau în asezari si stiau cum sa transforme alimentele date de natura, obtinand branza din lapte, vin din struguri, paine din cereale, ulei din masline etc.