Răspuns:
Ana este ceam mai buna prietena a mea. Ea este mereu buna cu mine si ma sprijina in tot ce fac. Nu exista zi in care0 ne am certatfiindca suntem cele mai bune prietene de pe glob!
Parul sau este...... are nasul de marime....... Ochii
sai sunt......
Pentru mine este minunata!!
Pe drumul prieteniei
Eram pe la jumătatea lunii octombrie, iar vremea se răcise brusc.
Bunica m-a îndemnat să-mi iau ghetuțele, pe care mi le cumpărase
de acum două săptămâni; erau foarte călduroase, mai ales că
luasem și o pereche de ciorapi pufoși, flaușați, dăruiți tot de bunica.
Pe drum, către școală, m-am întâlnit cu Bianca, o colegă mai mică,
foarte grăbită, deși nu era deloc târziu !
Deodată, ea mi-a spus să alergăm puțin, pentru că e cam frig.
Cu toate că era cu un an mai mică, ea alerga mai repede, iar eu,
cu ceva efort în plus, abia reușisem s-o prind de la urmă , când
am nimerit o denivelare pe drum și am căzut.
M-am ridicat repede și m-am retras pe o băncuță de la marginea
drumului. Tremuram puțin și, privindu-mi julitura de la mâna
dreaptă, mai că - mi venea să plâng.
Atunci apăru Bianca, îmi luă mâna și o examină rapid, apoi spuse,
foarte calm: "Se repară..., imediat."
A scos din ghiozdan două șervețele, pe primul l-a îmbibat cu spirt,
dintr-o sticluță roșie, apoi, cu mișcări line, mi-a curățat rana, a luat
cel de al doilea șervețel și a tamponat ușor locul acela, care acum
nu mai părea atât de dureros, apoi a apărut cu un spray și a pulverizat
un fel de spumă, care s-a risipit după cam un minut, iar rana parcă
era mai dispărută, se estompase mult.
Eram în plină uimire, dar și în admirație, așa că nu am putut zice
decât : "Mulțumesc mult !". Bianca a zâmbit și m-a mângâiat pe
brațul rănit, apoi a spus: "E o zgârietură, doar atât."
Am pornit spre școală, vorbind despre frunzele copacilor, care
tot cădeau, părăsite de culoare verde, iar când am ajuns aproape,
eu am zis : "De azi, tu ești o prietenă adevărată !"
