va rog mult am nevoie
I
idea principala si ideule secondary la urmatotorul fragment

Apoi, copiii făcură tot soiul de presupuneri în legătură cu jucăriile pe care aveau să le primească. Maria era de părere că madmazel Trudchen, păpuşa cea mare, s-a schimbat mult, căci, mai stângace ca oricând, cade în fiecare clipă pe podea, rămânând mereu cu o urmă pe obraz. Cât despre curăţenia rochiţelor, nici să nu mai vorbim, mustrările cele mai aspre nu mai ajută la nimic. În schimb, Fritz o să-şi întregească herghelia cu un roib zdravăn pentru că trupele au nevoie de cavalerie-lucru cunoscut și de tata. De bună seamă, copiii ştiau că părinţii le cumpăraseră tot felul de daruri frumoase, pe care acum le pregăteau pentru ei.

Micuţa Maria rămase pe gânduri, în vreme ce Fritz mormăi:

– Eu, totuşi, aş vrea nişte husari şi un roib!...

Se lăsase noaptea. Lipiţi unul de celălalt, emoționați, Fritz şi Maria nu îndrăzneau să mai rostească niciun cuvânt. Și în clipa aceea răsună limpede un sunet cristalin: cling-cling! cling-cling! Uşile săriră în lături şi din odaia cea mare năvăli o lumină atât de puternică, încât copiii rămaseră mirați în prag.

Tata şi mama se îndreptară spre uşă, luându-i pe copii de mână și spunându-le:

– Veniţi! Haideți, veniţi, dragi copii!

Amândoi copilașii priveau muți de uimire, cu ochii mari și strălucitori. După un timp, micuța Maria exclamă:

– Vai, ce frumooos

​