Răspuns:
Eram mic/ă cu camarazii pe uliță. Ne jucam în omăt necontenit, făceam forme de îngerași pe zăpada lină și construiam cetăți înalte din troieni de zăpadă.
Într-o zi în care un nou strat de omăt se așternuse pe uliță, am decis împreună cu camarazii mei să construim un om-de-zăpadă și să-l numim Cap-de-cratiță-spartă, fiindcă X, amicul meu, a adus o cratiță spartă în loc de o căciulă frumoasă. Adusesem și eu un morcov și niște nasturi negricioși din trusa mea de croitorie. Am construit un om-de-zăpadă fercheș și deja era seară, nici nu mai apucasem să ne jucăm împreună cu el, dar a trebuit să mergem în casă căci noaptea se așternuse peste sat.
Următoarea dimineață, când cocoșul răsuna, ne-am adunat noi toți amicii buni și am vrut să-l întâmpinam pe Cap-de-cratița-spartă,dar aparent el ne-a întâmpinat pe noi. El s-a întruchipat într-o ființă cu viața, foarte jucăușa și plină de viață. Arunca bulgări necontenit și râdea cu gura pân' la urechi, de zici ca aproape își mânca urechile de fericire.
