Răspuns:
Pompy , cățelul pufos
Explicație:
Mă plimbam pe strada mea. Soarele începea să apună , iar cerul era scăldat în sânge. Afundat/ă în gânduri, nu am observat un mic ghemotoc alb care scheuna în iarbă. Am tresărit și m-am uitat în direcția din care venea . M-am apropiat și ... am văzut un câine de îți era mai mare mila când îl vedeai. L-am luat în brațe și am constatat că era atât de slab, încât îi simțeam coastele precum munții de pe harta 3D a școlii. Primul meu impuls a fost să îl pun înapoi , pe jos. Poate cineva îl pierduse și avea să vină după el. Părinții mei nu aveau să îmi dea voie să îl păstrez.Dar dacă nu ar afla.... Am pornit cu ghemotocul în brațe, făcându-mi planuri și strategii prin care să pot păstra câinele cel pufos. În semiîntunericul de afară, m-am hotărât să îi dau numele Pompy.
