Într-o dimineață de primăvară am gasit un iepuraș prins într-o capcană de vânători. Mi s-a făcut milă de bietul animalut si l-am eliberat. Fiind rănit, l-am luat acasă și l-am îngrijit cum puteam mai bine. În fiecare dimineață il scoteam la aer in curte unde acesta mesteca liniștit firele răzlețe de trifoi. Fluturașii zburau veseli prin jurul iepurasului si se așezau pe florile din preajma lui. Seara il bagam inapoi in casa si el se așezau in fata semineului la căldură flacarilor jucăușe care formau umbre ciudate pe tavan. În câteva săptămâni era iarăși pe picioare. Trebuia să îl duc inapoi in padure si imi era teamă să nu moară. Iepurașul facu doi pași și o zbughi in rufele de maces de unde îmi arunca o privire care cred ca insemna un rămas bun in iepureste.
