Ne-am jucat de-a « adevărul și minciuna » și, cînd mi-a venit mie randul, i-am spus că-i urată și frumoasă; treaba ei dac-o luat pe « urată » drept adevăr și pe «frumoasă» drept minciună. Se da de ceasul morții că nu putea descoperi adevărul. Adevarul este relativ. L-a luat cu frumosul sa-i explice ce-a vrut sa spuna. „Om fara suflet - se gandi ea in sinea ei. Cum a putut sa-mi zica asa ceva?". Cu sufletul la gura astepta explicatia. Pana la urma adevarul va iesi la iveala.
