Vulpea și strugurii Intr-o zi călduroasă de vară, vulpea se plimba pe dealuri, printre podgorii. Îi era tare sete, aşa că se bucură să vadă un ciorchine de strugure copt atârnând de o viţă, sus, pe araci, Făcu un salt, dar ciorchinele era prea sus. Îşi luă avânt și sări și mai mult, dar zadarnic. A treia oară îşi strânse toate forţele - dar dădu greş şi atunci. E limpede că strugurii aceia sunt prea acri, işi zise vulpea. Și, oricum, mie tot nu-mi plac strugurii în general! Găsise uşor o scuză să nu mai persevereze.
Găsește în text câte trei cuvinte care denumesc ființe, obiecte, acțiuni, însușiri.​