Poezia “La-nceputul serilor” de Nichita Stanescu apartine curentului literar neomodernism, pe tema iubirii si a timpului ireversibil. Mesajul textului este rememorarea clipelor petrecute cu persoana iubita si este redat cu ajutorul verbelor la persoana I si a II-a conjugate la timpul imperfect: “ridicai”,”priveai”,”simteam”,”sprijineam”,”beam”,”sfarseam”,”inventa m”,”ne bronzam”.Titlul ofera o cheie de interpetare a textului, ca si cum verbele la imperfect redau etape ale ritualului de iubire petrecute mereu “lanceputul serilor”.Persoana iubita facea ca universul sa amuteasca asa cum reiese din prima strofa “Daca ridicai o mana, se facea in arbori tacere” .Ca si-n alte texte ale lui Nichita Stanescu iubirea joaca un rol important transformand radical universul indragostitului .Aspectul durativ, repetitivitatea gesturilor de afectiune si a clipelor fericite reise din ultima strofa: “Si cand sfarseam cuvintele, inventam altele/Si cand se-nsera cerul, inventam ceruri albastre/ne bronzam la lumina dragostei noastre”
(nu am citit poezia, dar am gasit ceva ce te-ar putea ajuta ↑)
