Citeşte te
Textul 1
La tant Aura pe stradă erau adunate toate prietenele mele, cam obosite de zbântuiala. Fara
mine nu putuseră să se joace cu adevarat de-a Reginele. Hotărâserà sá amane incoronarea Carminel
pentru dupa-amiază, iar pana atunci, cu o minge vårgată de cauciuc, jucasera Tarile. Mai apoi
trecuseră la leapsa și la cei Trei prin calare. Jucasera si Unu-doi-tre-la perete si facuseră paşi de
furnică, de leu, de elefant şi de zâná. După ce le-am povestit cum a fost la mama, ne-am imprăştiat si
eu am mancat de prânz cu tant Aura, mama si Marcel Resturile le imparteau, sub masa (càci am
mancat afarà). Gigi şi Chombe. Cânta la radio o melodie care imi ramanea in cap sile intregi
Ada-Kaleh. Ada-Kaleh... M-am mai ajutat in casà putin cu varu-meu şi pe la patru am ieşit in curte.
Carmina se îmbrăcase in intregime in azuri: purta o bluza cu maneca scurte de garofita o fustità
plisata pe care o imprumutase de la Ester şi de aceea i era cam mare si un ciorap-pantalon tot
albastru, dar batand in cenuşiu. Pe deget işi pusese un inel cu peruzea, desigur o imitatie, iar in parişi
impletise abastrele. Párea cu adevărat o fee, cum stătea pe tronul impodobit Garoafa batuta de la noi
din grădină, o purta la ureche, caci işi trăsese tot părul pe o parte, asa incat urechiusa dreapta și tot
gåtul pana la zulufi cefei i apăreau goale şi pure, ca intr-o picturà ham ihmånat obiectul ei, perla
găurita, pe care o apuca delicat. Intre degetul mare și aratător. Trase apoi din pălăria unchiului meu
biletelul cu locul peste care avea să stăpâneasca.
l-a ieşit strada, poate cel mai anost dintre toate. Intr-adevăr, párea ca acolo nu se poate face nimic.
Căci strada era lungă, tăcută şi tristă. Privind-o, simteai cât de neinsemnate coltul de lume din care
face parte. Aşa putea arăta o stradă dintr-un oraş de provincie uitat de Dumnezeu sau o ulità dosnica
dintr-un oraş sud-american sau un drum prafuit singuratic, din Kansas. Zmeie, futurånd policolore, cu
corzile lor de hartie creponata, incäicite de sârmele de telegraf, măreau şi mai mult singurătatea
disperată a străzii. Printre pietrele de pavaj creşteau buruieni şi chiar floricele roşi, minuscule. Departe,
unde se ingusta spre oraş, strada avea deasupra un soare vesteit. O umbră albastră curgea dintr-o
maşină a depănării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, in mjlocul strazi pustii, aşteptam
poruncile reginei. Carmina, cu coronita aurie pe cap, privea concentratà margeaua sidefie. ladeşul şi
ceasul dovediseră a avea puteri mari. Ce putea care face perta din mâna Carmine? Părea că nimic,
după vreun sfert de oră in care ne-am străduit să înventam ceva. Pana la urmă insk, Regina Albastra a
ghici secretul: trebuia să te uiți prin gaura perlei. Aveai să vezi in mica geană de lumina un oras
straniu. Pe masura ce privea, Carmina nit descria şi nouă, aşa ca in curând ne-am pomenit
străbătând un oras ciudat.
Proba scrisă la limba şi literatura romana
2.