După prelungi și amare jurăminte,
În fața ochilor mi s-a transpus
O mândră crăiasă, frumoasă de nespus,
Cu dor îmi dau aminte de ale sale trăsături
Ce-mi chinuie mintea, și pielea prin furnicături,
Atunci când îmi răspunde cu glasu-i cel duios
Și-n toată lumea nu există joc mai frumos.