Răspuns:
Scrisoarea IV" si,,Scrisoarea V (Dalila)", izvorâte din aspiratia neistovita a poetului catre o iubire ideala, satirizeaza si deplâng înjosirea sentimentului de iubire, lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil, pe care femeia superficiala si frivola îl degradeaza, mercantilizându-l ca pe o marfa.
În aceste doua,,Scrisori", geniul este privit în raporturile lui cu dragostea, cu femeia. Si în aceasta situatie, geniul ramâne neânteles si nefericit, aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate.
Mai stapâneste în opera maturitatii eminesciene o nostalgie neascunsa dupa valorile clasicitatii, ca dupa o oaza a perfectiunii întrezarite. Ea se manifesta atât în,,Scrisoarea IV". Un,,Carmen Saeculare" se înfatiseaza în treacat ca un model ideal în cea dintâi; în cea din urma, iubirea perfecta atinsa virtual ca stare, ar provoca în artist o înaltare a mijloacelor pâna la desavârsirea celor clasice (,,El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horatiu"), o descoperire tainica a sensului clasicitatii (,,Si-n acel moment de taina, când s-ar crede ca-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice").
Prin densitatea ideilor, prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene si a procedeelor artistice,,, Scrisorile" eminesciene reprezinta punctul de vârf a puterii de gândire si a capacitatii de creatie a poetului. Aparitia lor constituie o contitura revelatoare în cretia poetica eminesciana, ele apartinând acelei perioade când geniul eminescian evolueaza vertiginos catre,, Luceafarul".
