Buna! Este iarna,afară totul este acoperit de o pătură groasă,pufoasă și albă de nea,vântul bate puternic înghețând apele limpede și cristaline,brazii gem de singurătate,privesc triști către ceilalți copaci care au fost dezbrăcați de straiele verzi ca smaraldul.
Satele sunt pustii,oamenii și toate ființele naturii parca au pierit în adâncul iernii cea geroase,se zaresc din când în când ,la câteva case nouri mari de fum ce ies pe hornul și el înghețat,sobele de teracotă sunt fierbinți ,focul arde cu putere încălzind și dezghețând sufletele din case.
Zapada cade ne-ncetat,fulgii albi și sclipitori precum stelele cerului plutesc în spre pământ jucând în aer un străvechi dans popular...totul e alb,oriunde privesti vezi munți și oceane de omăt...totul este scufundat adânc în iarna geroasă care râde parca cu răutate. Sper ca e de ajuns! :c
