Răsfrânge-se cerul senin,

Cu norii cei albi de argint,

Cu soarele nori sfâşiind.

Dumbrava cea verde pe mal

S-oglindă în umedul val,

O stâncă stârpită de ger

Înalţ-a ei frunte spre cer.

Pe stânca sfărmată mă sui,

Gândirilor aripi le pui;

De-acolo cu ochiul uimit

Eu caut colo-n răsărit

Şi caut cu sufletul dus

La cerul pierdut în apus.

Cobor apoi stânca în jos,

Mă culc între flori cu miros,

Ascult la a valului cânt,

La geamătul dulce din vânt.

Natura, de jur împrejur,

Pe sus e o boltă de-azur,

Pe jos e un verde covor,


Ţesut cu mii tinere flori.

Rezolvați ex din poza​