Pădurea fermecata
Într-o zi frumoasa de toamna, eu și familia mea am mers la pădure pentru a ne bucura de frumusețea pădurii și de frunzele frumos colorate.
Am plecat la drum, drum care deși a durat câteva ore, a meritat de deplin deoarece când am ajuns la destinație totul era minunat. Frunzele viu colorate cădeau din copaci în dansul lor splendid. Totul era de vis. Eu m-am lăsat purtata de aceast farmec al pădurii și am căzut într-o groapa. Acolo în încercarea de a ma ridica am văzut un fel de usa ascunsa și am încercat sa merg pe ea. Când am întrat era o altfel de lume, o lume în care totul sclipea și era pur și simplu fermecat. M-am plimbat pe potecile de acolo unde am întâlnit un iepuraș. Acesta îmi spunea sa îl urmez și asa am făcut. După un timp s-a orpit chiar la groapa unde am căzut eu și a început sa strige: "trezește-te, ești bine?". Eu nu știam ce vrea, pana am realizat ca cea care ma striga era de fapt mama mea. M-am trezit și mi-am dat seama ca nu intrasem pe nicio ușa, ci din potriva am leșinat din cauza căzături și totul fusese un vis.
Oricum chiar dacă pădurea fermecata nu fusese relaa, locul unde eram cu familia mea era real, astfel ca m-am decis sa ma bucur de timpul rămas acolo.
A fost o experienta interesanta din care am înțeles ca nu trebuie sa ma las purtata de val, ci din potriva sa fiu mai atenta în ceea ce fac.
