Scrietimi va rog rezumatul » La ce sunt bune cărțile? Imi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poți trăi foarte bine fără să citești. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea sa le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusetea muzicii lui Mozart. In ce mă privește, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărți. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura imi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Inainte de a mă culca seara, indata ce mă trezesc, dimineata, in călătorii (ba chiar si in tramvai), pretutindeni și oricând, citesc. Nu mă pot inchipui fără să ţin o carte in mână. Imi e uneori de ajuns s-o răsfoiesc... Când era foarte bătrân, tata nu mai citea decât romane poliţiste: aceleași, de mai multe ori. Le uita şi le relua. Aşa fac şi eu cu unele cărţi. Am uitat uneori ce am citit in ele. Am uitat alteori că le-am citit. Plăcerea lecturii rămâne de fiecare dată întreagă. În cele mai multe cazuri, le ţin perfect minte şi as putea să vorbesc la nesfarsit despre ele, fără să le am dinainte, să le deschid și să le ordonez... Pe cele noi, le aștept cu sufletul la gură. Curiozitatea nu m-a părăsit niciodată. O carte nouă este lucrul cel mai frumos care mi se poate întâmpla." (Nicolae Manolescu, Viață și carti. Amintirile unui cititor de cursă lungă, Editura Paralela 45, Pitești, 2009)​