Răutatea nu îi era specifică ei. Rezolva orice problemă muncitorește, fără să se plângă, cu o dârzenie ieșită din comun.
De data asta, era schimbată, nedreptatea o înfuriase. I se vedea ciuda pe față, parcă lumea i se prăbușise. Nicio vorbă bună nu a putut-o îndulci.
S-a ridicat tăcută și am văzut-o mergând spre șosea, ca să facă auto-stopul.
Simțeam că legătura dintre noi va fi altfel, de acum încolo...
Am revăzut-o după o vreme, la clubul literar-artistic.
