Iacov (tâlcuit ,,cel ce ţine de călcâi", devenit ulterior Israel) a fost fiul lui Isaac şi al Rebecăi. Fiind proorocit ca stăpân asupra fratelui său mai mare, Esau, îi fură acestuia binecuvântarea dinainte de moarte a tatălui lor, Isaac la sfatul mamei sale, Rebeca. Iacov visează o scară pe care îngerii urcau la ceruri iar Dumnezeu, aflat în capul scărilor, îi promite că va fi cu el şi Iacov face juruinţa că dacă va fi ocrotit de Dumnezeu va da zeciuială din tot ce va avea. El lucrează pentru Laban timp de 20 de ani şi are ca soţii pe Rahela (pe care o iubea) şi pe Lea, obţinute în loc de simbrie pentru 14 ani de muncă. Cele două soţii şi roabele lor îi fac 12 fii şi o fiică lui Iacov. Iacov pleacă, se întâlneşte cu îngerii lui Dumnezeu, apoi se împacă cu Esau, fratele său. A trăit 147 ani.
