- A fost odată ca niciodată, dacă n-ar fi, nici că s-ar povesti; când să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, şi tot da cu spatele de cer; lin- wuriță scurtă pe gura cui n-ascultă. A fost odată trei frați olteni, dintre care unul era năzdrăvan. Intr-o zi îşi ascu- firă coasele și plecară la câmpie. După ce merseră și iar merseră, dederă peste. Ilvede cu fán mare. Fratele cel mai mare zise: Ai, mă, să ne-ncercăm coasele pân'ăst fân verde! Bine zici tu, mă, răspunse cel de-al doilea frate, şi îndată începură amândoi să cosească la fân; dar n-apucară să sfârşească vorba bine și zăriră pe zmeul Stan Chindă barbalop, călare p-o jumătate de iepure şchiop. Atunci lor, de frică, le căzură coasele din mână, dar Roman Năzdrăvan le zise: Nu vă temeţi, măre, lăsați-mă pe mine, că-i vin eu de hac. Zmeul din ce in ce s-apropia, iar când fu aproape de dânşii învârti buzduganul le trei ori şi zise: Cine sunteți voi, bre, dă mi-ați turburat izvoarele şi mi-ați încurcat livezile? Suntem nişte oameni săraci și nemernici, Măria Ta, să nu-ți faci păcat cu noi. Ai, sculați-vă, că vă iert,' zise zmeul cu şiretlic, dar fiindcă ați început ivedea, cosiți-o toată și diseară să veniți acasă să vă plătesc. Câte trei frații cosiră zi de vară până seară; dar când înnoptă, veni zmeul şi-i "1ă cu dânsul acasă. Zmeul fluieră de trei ori şi numaidecât sări buzduganul din cui şi use o masă împărătească, cu douăsprezece feluri de bucate, pe care le otrăvise neul inadins, ca să omoare pe olteni, dar o pâine, o strachină cu apă şi o ploscă vin nu putu să le otrăvească. Zmeul atunci chemă pe olteni la masă, dar Roman ăzdrăvan îi zice: Numește două moduri de expunere folosite în text​