Irinuca era o femeie nici tânără, nici tocmai bătrână, avea bărbat şi o fată balcáză şi lălaie,
de-ti era frică să innoptezi cu dânsa în casă. Noroc numai că de luni dimineata si până sâmbătă
seara r-o mai vedeai; se ducea cu tată-său in munte, la facut ferestrea, si lucra toată săptămâna ca
un bărbat pentru nimica toată; doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă, abia îşi puteau scoate
mămăliga. Ba la multi se intampla de veneau sâmbătă noaptea câte cu un picior frånt sau cu boii
stalcifi, şi aceasta le era castig pe deasupra.
Cocioaba de pe malul stâng al Bistritei, bărbatul, fata si boii din pădure, un fap si două capre
slabe şi râioase, ce dormeau pururea in tindă, era toată averea Irinucăi. Dar și asta-i o avere, când
e omul sănătos. Insă ce mă priveste? Mai bine să ne căutăm de ale noastre.
Noi, cum a plecat bunicul, a doua zi ne-am dus la şcoală; şi văzând profesorul că purtam
plete, a poruncit unuia dintre şcolari să ne fundă. Când am auzit noi una ca asta, am început a
plânge cu zece rânduri de lacrimi şi a ne ruga de tofi Dumnezeii să nu ne slutească. Dar ti-ai găsit;
profesorul a stat lângă noi, până ce ne-a tuns chilug. Apoi ne-a pus în rând cu ceilalti scolari şi ne-
a dat de învățat, după puterea noastră, între una-alta, si ., Ingerul a strigat", pe dinafară.
Şi am dus-o noi aşa până pe la Mezii-Păresii. Și unde nu ne trezim într-o bună dimineață
plini ciucuri de raie căprească de la caprele Irinucăi! Ei, ei! ce-i de facut? Dascălul nu ne mai
primea în școală, Irinuca nu ne putea vindeca, pe bunicul n-avea cine-l înştiinta, merindele erau pe
sfârşil, rău de noi!(...)
Intr-o zi, fiind Irinuca dusă în sat şi având obicei a sedea uitată, ca fata vătămanului, noi n-
avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, câte c-o bucată de răzlog în mână, și cum
curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din
locul ei, care era numai întinată, și unde nu porneşte stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat
de om; și trece prin gardul şi prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept in Bistriţa, de
clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr, pe la amiază. Ei, ei! ce-i de facut? Gardul şi casa
femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăţi, nu-i lucru de sagă. Uitasem acum și râie şi tot
de spaimă.
Strânge repede ce mai ai, până când nu vine baba, și hai să fugim cu pluta ceea la frate-
meu Vasile, în Borca, zise Dumitru, căci plutele începură a umbla."
(1. Creangă - Amintiri din copilărie) Realizează o compoziţie de 15 – 25 de rânduri în care să rezumi subiectul fragmentului dat.