Răspuns:
,,Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.
Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură..."
Autorul transmite subtil prin a caracteriza acțiunea, faptul ca floarea este speriata pentru aparentele sale și pentru viața sa sau poate ca pur și simplu este o metoda de a spune ca poți recolta semințele florii.
În următoarele se concretizează faptul ca floarea este pe moarte la venirea toamnei.
