POVESTEA FLUTURELUI DE MĂTASE de Daniela PREDA Era demult, demult, dar nu aşa de demult... Era pe când fluturii dansau cu păsările, iar lupii se plimbau cu miei prin iarba înaltă, pe când copiii îşi duceau părinţii la şcoală dis-de-dimineaţă şi luna cobora de pe cer să bea o gură de apa din fântâna cristalină din spatele casei noastre. Într-una din zilele acestea, departe, într-un ţinut udat de un râu galben, într-o ţară mare, domnea o împărăteasă. Împărăteasa era tare frumoasă. Avea fața rotundă şi pielea albă ca porţelanul, părul lung şi negru i se revărsa pe umeri, iar ochii alungiți spre tâmple căutau adânc spre tine/ Era micuţă de statură, delicată ca o floare, cu picioarele şi mâinile subţiri şi uşoară ca o păsăruică/Atunci când păşea, căuta să nu strivească niciun fir de iarbă din grădina sa, fiindcă avea o grădină împărătească, o grădină fermecată. În fiecare dimineaţă ieşea în grădină înconjurată de şapte servitoare. Cerceta florile crescute în ajun, flori cu petale colorate, flori cu frunze late şi lucioase, flori ce se căţărau ca nişte ghirlande roşii, flori cu miresme dulci- acrişoare) Grădina avea şi copaci cu fructe nemaivăzute. Unul purta nişte fructe mari şi galbene, zemoase din care servitoarele făceau dulceață. Altul avea fructe mici şi roşii din care servitoarele făceau băutură ce te adormea degrabă Altul avea frunze albăstrui din care împărăteasa prepara ceai şi câte şi mai câte minunăţii! Aici, în fiecare zi, creştea câte o floare sau un copac nou, grădina rodea singură. Grădina era fermecată. Azi, ca în fiecare zi, împărăteasa a ieşit în grădină ca să cerceteze florile şi copacii noi. În urma ei veneau servitoarele. Prima ducea o măsuţă. A doua purta un scăunel/A treia ţinea în mână un ceainic plin cu ceai fierbinte, a patra ducea o ceşcuţă aurită şi o farfurioară aurită, a cincea un bol cu miere şi o linguriţă de argint, a şasea ducea un servet din fire de bambus, iar a şaptea ţinea un evantai din pene de păun/Aproape alergau în urma stăpânei lor fiindcă micuța împărăteasă mergea foarte repede. Era curioasă să vadă ce flori sau ce copaci au apărut/Se strecura pe alei întunecoase, se apleca pe sub frunze, se ţinea de lianele lungi şi reci ca şerpii din poveste. Deodată s-a oprit: y - Aici vreau să stau! a zis împărăteasa. Sub acest copac. Nu l-am mai văzut până acum. Uite ce fructe uimitoare are! Parcă sunt ciucuri et! Vreau să le gust! / Şi împărăteasa întinse mâna, rupse un ciucure violet şi-l gusta. - Ce dulci sunt! Mai vreau, mai vreau! Şi împărăteasa se întinse spre crengile pline de ciucuri şi îşi umplu palmele cu fructe. Servitoarele se grăbiră să-i facă pe plac. Prima aşeză măsuța sub copac. A doua puse scăunelul lângă măsuţă, A treia puse ceainicul cu ceai fierbinte pe măsuţă/ A patra aşeză ceşcuţa şi farfurioara aurită. A cincea aşeză bolul cu miere şi lingurița argintată lângă ceşcuţă. A şasea puse şervetul din fire de bambus alături, iar a şaptea începu să mişte evantaiul spre obrazul împărătesei. Aceasta se aşeză la masă. A treia servitoare îi turnă ceaiul fierbinte în ceşcuţă, a cincea servitoare îi puse o linguriţă de miere în ceai. Împărăteasa luă o sorbitură, se şterse cu şervetul, apoi depuse ceşcuţa pe masă|Deodată în ceşcuţa cu licoarea fierbinte căzu ceva, mic, alb, ca un ou de pasăre. Servitoarele se speriară, dar împărăteasa căută în sus, spre coroana copacului. Uite ce de fluturi! spuse împărăteasa. Nu sunt prea frumoşi! Dar unde este cuibul păsării din care a căzut oul? Ce-a căzut în ceaşcă? şi împărăteasa, luând un beţişor de pe jos, mestecă în ceşcuţă şi ridică oul la suprafaţă. Din oul alb ca sideful se desprinse un fir alb-argintiu pe care împărăteasa îl răsuci pe beţişor. Servitoarele înspăimântate, tremurând de frică, se băgară sub masă. - Ce vrajă mai e şi asta? - Prostuțelor, uite, nu-i nicio vrajă rea! Am depănat un fir aşa de minunat! E un fir luminos, parcă e din raze de lună. Când firul s-a sfârşit, în ceaşcă a rămas un fluture mort. Atunci împărăteasa şi-a ridicat ochii spre copac. Sute de ouă sidefii stăteau prinse de crengi. Fluturii de mai înainte nu mai roiau, acum se înfăşurau în firul de borangic. - Ce minunăţie! Fluturii aceştia sunt fermecaţi! Au venit odată cu noul copac! Au venit pentru a-mi da cel mai frumos fir de mătase pentru țesătură, spuse încântată împărăteasa. Ouăle de borangic străluceau alături de fructele-ciucuri ale copacului. 1 Servitoarele au primit poruncă să adune ouăle de borangic, apoi să le fiarbă, să tragă firele şi să le țeasă într-o minunată țesătură de mătase naturală. De acum înainte, împărăteasa va purta rochii de mătase în fiecare dimineaţă, când îşi va sorbi ceaiul fierbinte în grădina fermecată..​