Răspuns:
Frumusețea copleșitoare a jurnalului reprezintă pentru autorul lor o descătușare de lumea exterioară și o adevărată eliberare de gândurile care-i hoinăresc sufletul zi de zi. Jurnalul, astfel, fiind unul dintre cele mai folosite metode de confesiune.
Susțin punctul de vedere referitor la faptul că prin intermediul unui jurnal intim diaristul se poate confesa în totalitate, martoră a gândurilor sale fiind pagina albă care așteaptă ca trăirile autorului să fie așternute pe ea.
În primul rând, textul autoarei Jeni Acterian "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" reprezintă o revelație în privința perspectivelor feminine asupra mediului social, aceasta fiind copleșită de nenumărate gânduri izvorâte din prezența sa în acest mediu. Pentru autoare, jurnalul fiind "un colț în care ideile sunt limpezi" și "un colț pe care nimeni nu-l cunoaște". Din acest motiv, jurnalul va rămâne pentru omul cotidian o desărcare a gândurilor celor mai intime, un refugiu personal.
De asemenea, jurnalul, pe lângă faptul că reprezintă un refugiu, acesta devine un real medicament pentru sufletele oamenilor. Astfel, precum autoarea însăși exprimă că jurnalul reprezintă "un colț în care uneori poți plânge singură atunci când toată lumea o vede pe Jenny râzând", omul contemporan în ipostaza diaristului va considera, de multe ori, că jurnalul îi este alinare și medicament. Liniștea cuvintelor, amintirile oferite de acestea nu pot fi înlocuite de medicamentele clasice, creația literară fiind accesibilă tuturor.
În concluzie, jurnalul este o modalitate de confesare în totalitate a gândurilor apăsătoare sau, din contra, a celor plăcute, fiind un refugiu și un medicament pentru suflet, precum însăși Jeni Acterian sublinia în textul său.
