Explică, în două-trei enunțuri, înțelesul construcției "cu nescăzută bună purtare, către mari și către mici", din textul dat.
Înțelesul construcției "cu nescăzută bună purtare, către mari și către mici" este acela că popa Tonea a avut în zece ani o purtare mereu foarte bună, el neavând niciodată o purtare urâtă, deci el nu a scăzut în ochii oamenilor indiferent cine au fost aceștia.
Popa Tonea a fost la înălțimea așteptărilor atât "către mari", adică pentru oamenii cu rang social foarte mare "și către mici", adică pentru oamenii sărmani, sau săraci.
Așadar, popa Tonea s-a purtat mereu la fel de frumos cu toți credincioșii lui, el fiind "bogat în sfaturi evanghelice...în povețe și în îndemnuri gospodărești" fără să facă deosebire între ei.
Mult succes!
