6 Trebuie să-ţi mărturisesc că şi eu, în această vacanţă, am fost pe stötu... Şi aşa cum spune povestea... ascultai cu rânduială, / Pe acel motan şcolit, sfatos. Dar acolo. La umbră sub stejar A fost odată ca niciodată un împărat, iar în grădina palatului său era un pom care făcea mere de aur, dar împăratul nu putuse să guste niciunul, pentru că zmeii au furat soarele şi luna. Paznicii nu au reuşit să prindă hotul, aşa că cei trei fii ai împăratului se hotărâră să păzească mărul pe rând. Băieții cei mari au eşuat şi apoi a venit rândul lui Prâslea, care, cu ajutorul Faurului-Pământului, al Crăiesei albinelor şi al Zânei Măseluţă îi duse tatălui o tavă cu mere de aur, dar şi o cloşcă cu puii cu totul şi cu totul de aur. Apoi porni în călătorie, să prindă făptaşul, cu dovleacul transformat în caleaşcă, pe care îl împrumutase de la Cenuşăreasa. După ce se luptă, zi de vară până seară, cu cele trei zmeoaice din Tărâmul de dincolo, care furaseră merele de aur, Greuceanu eliberă Soarele şi Luna din turnul în care fuseseră ascunse. După ce o salvă şi pe printesa captivă din palatul zmeului, Prâslea se întoarse în împărăția tatălui său şi se făcu nunta care dură trei zile şi trei nopţi... Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa...

va implorrr sa ma ajutati!!!​