Era o dimineaţă mohorâtă, cu zloată, când băiatul din povestirea noastră porni după cumpără-
turi, la piaţă. Era frig, pe stradă niciun copil și poate de aceea băiatul se opri in fata báltoacei
din dreptul portiței. Era un pui de băltoacă, rotundă şi gălbuie, uşor valurită de vânt, încât părea gata-
gata să o ia din loc.
- Vrei să-mi ţii de urât? Vino cu mine, ii spuse băiatul.
Unde? întrebă băltoaca, oglindindu-i cu mirare chipul, căciulita cu ciucure şi pantofii noi.
- La piață.
Băltoaca tresări de bucurie. O noapte întreagă zăcuse pe trotuar, dar nimeni nu-i vorbise.
Dimpotrivă, o ocolise toată lumea. Câțiva o și ocărâseră: călcaseră în ea din nebăgare de seamă. Și
iată că acum, în plină zi, se găsea cineva care nu numai că nu o ocăra, dar o şi invita la plimbare.
- Vin cu plăcere, spuse băltoaca, dar nu pricep cum o să te însoțesc. Eu nu am picioare.
- Am eu, răspunse băiatul fără să stea ne gânduri Te iau cu mine


D Transcrie din povestire patru adjective și alcătuiește o propoziție cu unul dintre ele, la un grad de
comparaţie ales de tine.
Adjectivele sunt:
Propoziția este:​