„Fram făcu funda într-o clipă - o fundă simplă, ca funda de pe un pachet. Și pe dată Zâna
Zăpezilor - chiar ea - se arătă, coborând de pe un nor de Scânteia, în haină de zăpadă, și purta o căciuliță din țurțuri lungi de gheață.
O, Zâna Zăpezilor! se minunară într-un glas piticii.
Chiar ea, pitici-voinici, zâmbi Crăiasa. Bună ziua, Albă-ca-Zăpada, bună ziua, Fram, bună ziua, pitici-voinici, surâse iar, împrejur, cu voioșie. Ai făcut o fundă. Care-i necazul, Fram?
— Sania, spuse Fram. Nu știu s-o fac văzută. Și nici cerbii de aur. ..
— Fram, Fram, uituc-năuc, râse Zâna. Ce te-ai fi făcut dacă n-ai fi avut cojoc veșnic, ci doar un cojocel din cele obișnuite, purtate de oameni, sau cum are Alba, adică un cojocel pe care-l lepezi la căldură. S-ar fi pierdut și firul fermecat din rochia mea de stele... Pierdeai și sania... E simplu, dragă Fram, zise Zâna Zăpezilor. Ai de spus doar atât:
„Sanie, acuș-acuș,
tu mă du pe derdeluș... "
Și-ntr-adevăr, ca prin farmec, apăru o minunăție de sanie, mare, încăpătoare, înțesată de șaluri călduroase, numai potrivite pentru înfofolit pitici și alte personaje friguroase. Era plină de zurgălăi ca de argint, avea perdele mari, de catifea, care să te apere de vânt și viscol, sobiță de porțelan cu foc neîntrerupt, pe care se zărea un ceainic tot de argint cu ceai mereu fierbinte și o farfurie mare cu plăcinte calde. Era trasă, într-adevăr, de doi cerbi de aur, cu coarne mari, buclate, bătute-n pietre roșii, sclipitoare.
— Oooo, ce sanie, spuse Arțăgosul, plin de respect. Mă știți cum sunt. ..
—...pretențios și arțăgos, căscă piticul cunoscut sub numele de Somnorosul, cu ochii la
sania plină de șaluri pufoase numai potrivite pentru un pui de somn.
— ...mă știți cum sunt, mai spuse o dată Arțăgosul, dar mă jur, eu sanie ca asta nu am mai văzut și nici nu știu să fie în vreo poveste. ..
— Chiar nu e, aș fi auzit și eu, îngăimă Alba. Sau aș fi citit, mai spuse ea. Zâna Zăpezilor, îți mulțumim din suflet... Știi, noi pornisem într-o călătorie lungă. .. Dar... pejos... De unde sanie? Mi se urâse să tot aștept, în inima pădurii, să vină Baba Cloanța, adică Regina Neagră, și apoi Printul... Știam ca mai durează și m-am hotărât să-mi iau piticii și să pornim în lume ...” (O poveste cu nouă povești, de Silvia Kerim)


6: Menționează ce moduri de expunere se folosesc în text și rolul lor.
7: Prezintă în minimum 30 de cuvinte tema textului suport
8. Crezi că prin călătorie omul poate descoperi culturi ale altor popoare? Justifică răspunsul în 30-70 de cuvinte