Barocul muzical (sau preclasicismul)[necesită citare] a fost un curent din muzica clasică europeană ce s-a manifestat aproximativ între anii 1600 și 1730.[1] Barocul a format o punte de legătură între renaștere și clasicism. Termenul de "baroc" derivă din cuvântul portughez barroco ce înseamnă „perlă deformată”,[2] o descriere negativă a muzicii puternic ornamentate din această perioadă.
Muzica barocă reprezintă o porțiune importantă din istoria muzicii clasice iar astăzi este frecvent studiată, interpretată și ascultată. Printre cei mai importanți compozitori din această perioadă se numără: Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Alessandro Scarlatti, Domenico Scarlatti, Georg Philipp Telemann, Arcangelo Corelli, Tomaso Albinoni, Claudio Monteverdi, Jean-Philippe Rameau, Johann Pachelbel și Henry Purcell.
În perioada barocă a fost creată tonalitatea. În această perioadă compozitorii și interpreții au folosit ornamentare muzicală mult mai elaborată, au realizat modificări în notația muzicală și au dezvoltat noi tehnici de interpretare instrumentală. Muzica barocă a dezvoltat dimensiunea, diversitatea și complexitatea ansamblurilor instrumentale. Tot în această perioadă s-au dezvoltat genuri muzicale precum opera, cantata, oratoriul, concertul, sonata. Mare parte dintre conceptele și termenii muzicali din această perioadă sunt utilizate și astăzi.
Instrumente cu coardeModificare
Violino piccolo
Vioară
Viola da gamba
Violă
Viola d'amore
Viola pomposa
Vioară tenor
Violoncel
Contrabas
Lăută
Teorbă
Arciliuto
Mandolină
Chitară
Harpă
Instrumente de suflat din lemnModificare
Chalumeau
Flaut
Dulcian
Musette de cour
Oboi
Fluier
Fagot
Instrumente de suflat din alamăModificare
Cornet
Corn natural
Trompetă
Tromba da tirarsi
Trombon
Instrumente cu claviaturăModificare
Clavicord
Fortepiano (o versiune mai veche a pianului)
Clavecin
Orgă
