b). „În depărtata boltă cerească una câte una s-aprind stelele tremurătoare. ... Luna se iveşte după dealbior
se vede [...]. Din cảnd în când cade câte o stea, lăsând în urma ei o dâră luminoasă.
trece pe cerul liniştit de aur
. ...) Pădurea își lățește umbra mereu, ca un monstru gigant... Calea-Robilor
După Ştefan Petică, Noapte de vară
c). ,,Pe ceru-nalt lucește un râu albiu de stele
Ce curge spre Moldova din tainicul noian;
Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele
Cutreieră în umbră cerescul ocean.
Din când în când desprinsă din bolta cea profundă,
O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă,
Trăgând pe plaiul negru o brazdă argintie,
Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n veșnicie!"
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru web care acoperă despre Limba română. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Nu ezitați să ne contactați dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară. Ne vedem data viitoare și nu ratați să marcați.
