Răspuns:
Era o zi de primăvară, frumoasă , respectiv 1 aprilie și undeva în comuna Berzunți ne aflam noi: eu , sora mea și părinții noștri. Ne aflam la bunici în vacanța de Paște. Ne bucuram cu toții de căldura soarelui și de mirosul splendid al pomilor infloriti din livada bunicului.
Cu voia părinților, eu si sora mea am plecat prin sat să stăm la joaca cu copii. Mergând pe drum , ne-am adus aminte că era ziua de intai aprilie , ziua pacalelilor, așa că am pus la cale o farsă pentru părinți și bunici. La ora 6 trebuia sa fim inapoi in casă pentru a lua cina cu familia. Am profitat de această regulă pentru a-i pune pe toți pe ingrijorare. Am hotărât împreună cu soara mea sa ne trimitem un prieten si sa le spuna părinților că aceasta a căzut în fântâna din sat , ceea ce am și făcut. Pe langa locul nostru de joacă a trecut mătușa cu cei doi verisori ai noștri , care ne-au invitat la ei , sa ciocnim ouă roșii. Timpul trecea iar din bucataria mătușei noastre se auzea un glas puternic ce striga numele noastre. Era tata care ne cauta de ore întregi, înspăimântat de vestea dată de prietenul nostru. Atunci mi-am adus aminte că uitasem sa anunțăm ca a fost o farsă și ca sora mea e bine.
După toate acestea , pentru noi a urmat o pedeapsă pe măsură iar părinții nu ne-au mai da voie sa ieșim din curtea bunicilor.
