Alcătuiește, în șapte-opt enunţuri, finalul textului, luând în considerare faptul că acesta este un basm.
Turturica păsărica, auzind cele spuse de cal, își dădu seama de învârteala lui și mai se gândi să-i dea, mai se gândi să nu-i dea cele trei smicele de măr dulce, apa cea vie și apa cea moartă, însă de dragul lui Harap-Alp ea își călcă pe inimă și i le dădu.
Nici cât ai clipi din ochi, calul le înghiți și deodată se transformă într-un cal înaripat.
Calul necheză de se despicară munții, după care Harap-Alb zbură în șa, trecu prin poarta munților și dus a fost, de nici în ziua de azi nu s-a mai auzit nici de cal, dar nici de Harap-Alb.
Turturica-rica rămânând singură, se puse pe cântat și de atunci ea tot strigă și cântă, poate, poate calul înaripat se va întoarce, dar nici urmă de el și nici de Harap-Alb, de parcă i-a înghițit muntele pe amândoi.
