Va rog ajutor!!!!!
Fragmentul este acesta:

— Repede, îi îmboldi atunci Aleodor. Care mai știți povești?
— Ăla io, ăla io, își râse Mesteacăn de caii ce păreau a da din colț în colț. Ia zi, măi Chiparos, cum îi cu munții care se bat în capete.
— E cu cântec, îi întoarse Chiparos zeflemeaua.
— Cum așa? se miră Jumătate-de-Iepure-Șchiop. […]
— Păi..., se codi Chiparos, povestea cu munții care se bat în capete e cu cântec, pentru că, dacă te prind munții ăia între ei, ajungi să cânți ca o ciocârlie, oricât ai fi tu de cal.
— Și tu cum ai ajuns între munții ăia? îl îndemnă Jumătate-de-Iepure-Șchiop să povestească, în timp ce toți ceilalți – și cai, și oameni – ciuleau urechile […].
— De ajuns, am ajuns eu bine, își aminti calul de culoarea chiparosului.
— Cu plecatul a fost mai greu, îl zgândări Mesteacăn.
— Ci spune-ne, rogu-te, povestea ta, stărui și fata Împăratului Verde. […]
— Să vă spun, dar, se învoi Chiparos. Nu voi începe cu începutul, pentru că nu-l mai țin minte și, oricum, povestea mea începe cu adevărat din ziua în care zâna Filipa m-a luat la ea. Pe atunci nu eram cal năzdrăvan și nici nu știam că un cal poate mai mult decât este.
Când am ajuns la zână, eram un cal ca toți caii – caii pe care îi cunoșteam, vreau să zic. Umblam prin lume înhămat la o râșniță de cotigă, al cărei ocupant mă biciuia cu precizie de cum ne puneam în mișcare. […]
Totuși, îi sunt recunoscător celui care mă biciuia, pentru că înjurăturile lui au stârnit-o pe zâna Filipa, când s-a nimerit să trecem pe lângă palatul ei. A ieșit valvârtej din palat și când a văzut cum mă șfichiuia cotigarul și cu biciul, și cu vorba, numai ce-a întins o mână asupra lui, c-a și rămas mut, iar biciul a‑ncetat să-mi mai brăzdeze carnea.
Florin Bican, Și v-am spus povestea așa