Părinții mei mereu mi-au spus că pe vremea lor, școala și educația erau diferite. Doamna învățătoare a mamei mele se prezenta mereu la clasă cu un zâmbet blajin, deschizând catalogul la prima pagină pentru a face prezența, responsabilitatea fiind unul din atuurile sale. Îi plăcea să fie ordonată și organizată, deoarece la fiecare oră avea un plan de a-și prezenta discursul cu lecții în fața elevilor. Dorința de afirmare a copiilor era importantă pentru ea, empatiza cu ei toți și mereu îi încuraja să își exprime punctul de vedere pe orice subiect al lecției. Proiectele în echipă erau din când in când o misiune dificilă pentru tinerii ucenici, nou veniți pe băncile școlii, dar învățătoarea mamei mele stia tot timpul cum să colaboreze cu fiecare în parte și să dea o mână de ajutor acolo unde era nevoie. Muncă în echipă poate fi dificilă, din cauza ideilor diferite, dar firea sa caldă și intelegatoare o transforma într-o coechipieră a elevilor săi. Mama mea mereu își va aduce aminte de ea cu foarte multă nostalgie, dar anii copilăriei trec cu pași repezi și tot ce îi rămâne de făcut, e să trăiască prin amintiri.
Sper să te ajute :)
