Într-o zi frumoasă de toamnă, am mers la școală cu prietena mea cea mai bună. Eu cred ca voi fi mereu cea mai bună prietena a ei și nu ne vom supăra la nimicuri.
Pe drum spre școală, ne-am întâlnit cu niște băieți care vroiau sa ne fure mâncarea. Ea nu m-a lăsat și mi-a dat ideea să îi păcălim, am vorbit cu ea în șoaptă :
- Ce ar trebui să facem?
- Gândește-te!
- Bine, o sa caut o idee.
- Nu fugi, c-o sa vină după noi!
- Alta idee ne trebuie.
- Hai să îi păcălim.
- Bine, sper să meargă.
I-am păcălit foarte ușor și am reușit să scăpăm de ei. Ea este o prietena care
nu as putea să o uit, e mai ceva decât sora mea. Și este o prietena adevărată, nu mă lasă la greu și mă încurajează.
" Prietenul la nevoie se cunoaște. "
