a
VREM SĂ ȘTIM MAI MULT!
Luarea Griviței
după Mihail Sadoveanu
ziua de 30 august 1877 a fost o zi de groază şi de sânge.
o ploaie rece şi subțire cădea neîntrerupt. In văi şi pe dealuri
veneau de departe împuşcături înăbușite.
Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat
cineva: „înainte!“, toți se azvârliră spre creastă cu înverşunare.
Maiorul Șonțu căzu. Dorobanţii apărură într-un salt vijelios pe cul-
me, tăcuţi, încruntați, cu căciulile buhoase pe ochi, cu baionetele
lungi
, ameninţătoare. Speriați, turcii se traseră îndărăt, în întărituri.
Ofițerii români strigară: „Înainte...!"
„Prin foc, prin spångi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete!"
Ai noștri se prăvăliră spre parapet într-o tăcere așa de înfiorătoare
şi de mânioasă și într-un avânt așa de sălbatic, încât pământul se
zgudui. O volbură de foc se deschise.
A fost o lovitură de trăsnet la care turcii nu se așteptau. Cei de
pe creasta parapetului se prăvăliră deodată în șanț. Românii izbeau
in dreapta și în stânga, răcnind, scârţâind. Duşmanii se risipiră ca
suflați de vifor, dar nu voiau să se dea bătuți.
într-o dimineață de octombrie, în același an, 1877, soarele răsări
cu o lumină prietenească. Negura se risipi curând și văzduhul se
umplu de strălucire. Tunurile bubuiau în Plevna și în împrejurimi
Obuzele aduceau moartea.
La ceasurile nouă, un trimis al turcilor ieşi din spatele întărit
rilor, cu steag alb, în faţa Griviței. Se predau necondiționat.
„Ura! măreț se-nalţă-n vânt
Stindardul României!"
Și astfel, după veacuri de suferință și după lupte îndelungat
din urmă război purtat împotriva turcilor a fost cel din 1877.
numit Războiul pentru Independenţă, deoarece, în urma lu
noastră a scăpat de jugul turcesc.vreau și eu informații din text ​