Răspuns:
Intr-o dimineata frumoasa de primavara, stateam in banca mea de la scoala, era ora de istorie iar eu eram foarte plictisita de toate explicatiile domnului profesor despre primul razboi mondial.
Ma uitam pe fereastra si ma gandeam doar la pauza care urma sa vina dupa ora. Dintr-o data vocea cea aspra a domnului nu se mai auzea , ma uitasem in jur nimeni numai era in clasa panicata am inceput sa strig ,,Domn profesor!** ,,Colegi!**. O voce usoara si slabita imi raspunse:
-Colegi tai nu sunt aici...
-Cine esti?aratate!
-Sunt aici pe spatarul scaunului.
Era ghiozadanul meu care se plangea ca il dureau bratele ca statuse prins de scaun asa mult.
-Poti vorbi? intrebasem eu
-De ce esti asa mirata?doar sunt visul tau tu ai vrut ca eu sa vorbesc.
-Poftim? visez in acest moment? intrebasem eu uimita
-Da, dar eu iti recomand sa te trazesti pana nu te vede domnul profesor...in timp ce el ma avertizase, vocea aspra a domnului profesor se auzi dinou:
- X trezestete in momenutul acesta
-pe data viitoare! spuse cu un zambet ghiozdanul.
Explicație:
Ps: inlocuieste X cu numele tau
sper ca te-am ajutat!
