Răspuns:
Obiceiul mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone – Baba Dochia. Mărţişor este şi denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar.
Obiceiul mărţişorului s-a păstrat până în zilele noastre dar nu la cotele sensibilităţii de altă dată.
În credinţa populară mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 (366) de zile calendaristice. Culorile alb şi rosu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste două anotimpuri de bază, primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere.
Conform credinţelor, mărţişorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheia, iar cea roşie căldura verii ce urma în mod firesc în calendar.
Semnificaţia mărţişorului s-a diluat odată cu trecerea anilor. În trecut, el era confecţionat de către mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână (strămătură), câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau la mâna copiilor în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi rumeni la faţă, precum culoarea roşie din şnur.
Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi arse de soare peste vară, conform zicalei: „Cine poartă mărţisoare / Nu va fi pârlit de soare„.
