Astmul
Astmul este o afecțiune cronică inflamatoare caracterizată prin simptome recurente respiratorii cum sunt: lipsa de aer, tusea și wheezing-ul, precum și presiunea pe piept. În condiții normale, aerul este liber să circule în plămânii noștrii printr-un sistem conductiv complex denumit de asemenea căi respiratorii. În condiții specifice și atunci când afecțiunile pacientului astmatic sunt necontrolate, căile respiratorii sunt mai predispuse la inflamație, declanșând o criză de astm. Ca și consecință, multiple modificări au loc, incluzând bronhoconstricție, îngroșare a mucoasei interne și astuparea căilor respiratorii inferioare, care, la rândul lor fac respirația dificilă. Totuși, aceste manifestări clinice sunt practic reversibile, deși variază foarte mult în funcție de perioada de timp derulată sau în funcție de pacient. În general, statutul astmatic tinde să se deterioreze pe timpul nopții sau dis de dimineață. Deși nu este posibilă recuperarea completă după astm, controlul optim al bolii este realizabil, asigurând astfel o calitate a vieții adecvată pentru pacienți. Dar ce cauzează astmul? O criză de astm este declanșată atunci când o persoană susceptibilă intră în contact cu iritanți. În special, factorii de predispoziție sunt genetici (ceea ce explică incidența mai mare la cei înrudiți cu bolnavi), prezența alergiilor, sexul feminin, obezitatea și originea etnică. În același timp, factori precum alergenii, poluanții profesionali, fumul de țigară, poluarea mediului și infecțiile căilor resporatorii pot declanșa o criză de astm dacă sunt inhalate în cantități semnificative. Astmul apare mai frecvent la copii și adolescenți, deși în ultimii ani, diagnosticarea la adulți și vârstnici devine din ce în ce mai frecventă
BOALA PULMONARĂ OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ (BPOC)
BPOC este o boală respiratorie caracterizată printr-o obstrucție bronhială persistentă (ireversibilă), asociată cu un răspuns cronic inflamator crescut al căilor respiratorii la noxe sau gaz. Simptomele clasice asociate cu BPOC sunt dispneea, tusea cronică, și producția cronică de spută. În unele cazuri, o înrăutățire cronică a simptomelor sus-menționate poate avea loc, declanșând exacerbarea BPOC. Un mecanism dublu este în lucru în obstrucția bronhică la pacienții cu BPOC: pe de o parte, o inflamare a căilor respiratorii inferioare împreună cu îngroșarea pereților căilor respiratorii și poate crește rezistența permiterii fluxului de aer. Pe de altă parte, o distrugere progresivă a parenchimului pulmonar (emfizem) asociată cu pierderea retracției elastice a plămânului poate avea loc. Este important de subliniat că ambele mecanisme pot coexista, ducând la o reducere globală a fluxului de aer de-a lungul plămânilor. Dar care sunt factorii de risc asociați BPOC? În primul rând, există factorii genetici de risc care pot predispune unii subiecți în a dezvolta boala. Cel mai important factor de risc este fumul de țigară, precum și expunerea la poluanții domestici (legați de gătitul mâncării sau gazele emise din combustia biocombustibililor) sau poluarea din mediul înconjurător. Factorii secundari sunt vârsta, sexul, statutul socio-economic, infecțiile respiratorii, astmul sau bronșita cronică. În general, pacienții cu BPOC sunt mai predispuși către afecțiuni cardiovasculare, osteoporoză, diabet, cancer pulmonar și bronșiectazie, ce la rândul lor cresc șansele de spitalizare și/sau deces. Spre deosebire de astm, BPOC este o boală cu debut timpuriu, fiind mai comună în rândul pacienților vârstnici (nu există în rândul pacienților tineri), din moment ce dezvoltarea sa implică o expunere lentă și progresivă la factorii de risc.
