Aventura unei zile de vara
Natura coplesita de puterea arsitei resufla greu. Nici macar umbra padurii nu ma poate feri de toropeala Zeului Verii. E insuportabil de cald, mai ales pentru mine, un fir de iarba firav. Cat mi-as dori sa ating cu trupul apa de cristal din poiana!...Cat mi-as dori sa sun in crengi cu vantul!...As da orice sa patrund in inima muntelui , sa cresc odata cu florile de la radacinile copacilor....
Brusc, un vant puternic vuieste in padure si imi rupe trupul verde in doua. Apoi pleaca.Dar nu mor!... Sufletu-mi iese din iarba si intra in lumea luminii si a culorilor . Reusesc sa cant cu vazduhul, sa beau apa vie din lacul cu argint, sa ma intind pe plaja vanata a cerului,sa las in urma lungi matasuri de ecouri...Ajut soarele sa straluceasca, briza uscata a verii sa bata si sa adune incet-incet nori peste padure. Ajut ploaia verde sa cada si pamantul sa zambeasca.
Dar soarele scapata spre asfintit...Inainte de fiorul amurgului,bolta se linisteste, solemna, Noaptea vine rapindu-ma. Ma pierd in vartejul dantelei negre. Mi-am terminat misiunea pe Pamant.Asta o stiu sigur. Iata ca am reusit sa imi indeplinesc dorinta, se stie ca doar daca muncesti iti indeplinesti visul. Eu am reusit...
Asa ceva... Sper ca te-am ajutat :)
