Eram la tara...Insfarsit ma intalneam cu bunicii... oamenii care m-au crescut. Stateam si ma uitam la soarele care apunea usor. Ma duc la bucatarie, unde bunica punea aluatul de cozonac in tava. Ea parea obosita..se observa dupa cearcanele mari de sub ochii ei stralucitori. Eu o salut politicos, si ies din casa pentru a ma intalni cu verisoara mea, Elena. Elena era o fata de la tara, educata de fel. Aceasta era inalta si slabuta, si intotdeauna o vedeam cu parul ei blond desprins. O imbratisez si imi spune.
-Ce face bunica ta? Este bine? Am auzit ca s-a imbolnavit!
-Bunica este foarte bine, azi pregatea niste prajituri, sa vii cand vei avea timp.
-Ma bucur, dar bunicul? Dumnealui cum este?
-Si el este bine.. se confrunta cu dureri de cap in ultimul timp.. dar asta e batranetea.
Am mai stat noi cat am stat, dar eu m-am indreptat spre casa. Ajunsa, ma asez in pat, si adorm usor, cu gandul la luna care imi zambeste sfios, si la stelele care ma protejeaza.
Sper ca e okay! c:
