Pietricica şi caracatita
după Henri Cornélus
Povestea este despre un pui de caracatita cu opt
tentaculelung de treizeci de cendmetr. Traia intr-o
case submarină scobita intr-o stáncă captusta ou
alge Avea o gradina cu multi copăcei de coral crepis
trandafin, cu alge albastre, verzi, violete printre care
treceau pestisor mia de culoarea curaubeului pesa
tepos tardefini su cenus, crevet transparenti
ste geamuri curate. Erau acolo pesti bărboş. asemen
unor season seven peso mustacos, pestros
rescul aprins pest mio, albastr precum sinul
Age e semàneu cu niste dansatoare care se miscau in
sunetele orchestrei mini. Razele soarelui se strecurau
bazis caniste andrele care impleteau haine calde ca să nu le fie frig sirenelor din adancuri
Caracatta nu vedea frumusetile ca se gândea doar la mancare Prindea câte un crab. 11
ngritesia sounea-Mănânc, deo sunt ferată! Uneori, case-itreacă timpul isi schimba culoarea
dupa plantele meine Derenza trandafine precum coralul, cenuşie ca o stâncă sau brună ca o
Dus size murena cu corp lung cenusiu si påtat, cu bot rapace ure s prelung.jcana
OZZES, ca scatta arunca spre ea un nor gres de cervesa zeer estrecura la adăpost.
Inoz, se istă o furtună puternică, ce răscoli pestīşi algele. Când apele se linista, csiaeesia
ision ascunzătoare. In fata intrări descoperi o pietricică frumoasă şi rotundă, roasă de mare, ca
un sëpun fin de toeleta.
Sună ziua, carecauto spuse petridica
- 51 tu pod vorbi? o intreba caracatita.
- Află că toate lucrurile
vorbesc celor care stiu sa le asculte.
- Desigur, spuse caracatita, fara sa inteleagă. De unde vil?
-Străbat marea de sute de ani. Vrei să fi prietena mea?
Caracatita deschise ochii mari si rotunzi:
- Ce este un prieten?
-E cineva care te iubeste si te apără când esti in primejdie.
-N-am nevoie! Am cerneală ca să mă apăr, spuse caracatita.
Deodată, din mijlocul unui morman de alge se ivi capul înspăimântător al murenei. Caracatita
o tinti din fugă şi trimise spre ea un nor de cerneală. Dar, vai! Caracatita nu mai avea cerneală!
Sfarsituli era aproape
Aluna de intampla minune. Pietricica se ridica pe suprafata ei netedă și alunecă în fata
ascunzător in care intrase caracatita, chiar când murena se năpustea într-acolo. Aceasta se izbi de
pietricica, o lovi cu coada, dar nu reuşi s-o urnească din loc. Se retrase eu chipul înnegrit de ciuda.
Caracatita intrebă:
-De ce ai făcut asta, pietricico?
-Asa ...! spuse aceasta timid.
Fără îndoială, pentru că eşti ...
- Prietena ta, i sopti pietricica.
Aşa s-au împrietenit. De atunci, când murena incerca s-o scoată pe caracatiţă din ascunzătoare,
pietricica se ridica şi astupa intrarea. Caracatita ſi spunea apoi toate poveştile mării.
RANC​