În partea de miazăzi a Franței, într-un orășel neînsemnat, se afla un birt sărăcăcios. Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabrică
vecină. Erau lucrători săraci și nu le dădea mâna să se înfrupte din multe feluri. Așa că ștergeau cu miez de pâine sosul farfuriilor până ce nu mai rămânea
nimic în urma lor.
În preajma birtului se oploșise un câine slab și flămând ca vai de el. Dădea târcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru. Abia înfuleca, pe ici-colo,
câteva firmituri căzute pe sub scaune. Să capete un os ori o bucată muiată în sos gras, nici vorbă de așa ceva! Câinele se lingea pe bot și iși strâmba gâtul,
tot așteptând să se milostiveasacă vreun mușteriu.
De la o vreme, băga el de seamă cum mergea orânduiala birtului. Ca să-și împuțineze cheltuielile, stăpânul nu tocmise niciun băiat ori o fata de
serviciu. Fiecare mușteriu își ducea singur oblonul dinspre bucătarie, suna un clopoțel, își căpata porția și pleca la masa cu farfuria plină.
- Hm! Își spuse câinele în sine, într-o bună zi. Mi se pare că e rost să mă înfrupt și eu dacă voi avea puțin noroc!
Zis și făcut. A așteptat până ce au plecat muncitorii de la masă. Apoi s-a apropiat de oblong și a tras cu dinții de frânghia clopoțelului.
4. Identificați în text un predicat nominal. Analizați-l!