Răspuns:
2 noiembrie 2020
Azi s-a înnoptat parcă mai repede decât ieri.
Abia reuşisem să ne montăm cortul şi să adunăm câteva vreascuri de lângă lac... când a început furtuna. Cerul s-a umplut de nori ca de smoală. Vântul vuia neprietenos. Lacul se auzea săltându-şi apele dintr-un mal în altul. Eu şi mama ne-am cam speriat. Tata ne-a liniştit spunând că asemenea furtuni de noiembrie sunt obişnuite prin aceste locuri: sunt destul de violente, dar scurte.
A avut dreptate.
Totul a revenit la normal, iar noi ne-am continuat programul ce ne fusese atât de violent întrerupt.
Am făcut focul, am mâncat... şi... mai ales... am verificat cu mare emoție şi băgare de seamă dacă a revenit conexiunea la internet.
Deodată, cerul s-a umplut de stele iar de dincolo de creasta muntelui din spatele nostru... a apărut, rotundă şi rumenă ca o clătită de-a bunicii Emilia, luna.
A fost o seară foarte interesantă.
Sper ca mâine să fie o nouă zi frumoasă, presărată cu aer de munte, soare, flori şi, bineințeles, ore online. Iar temele le voi face lângă lac!
Explicație:
